Te-ai întrebat vreodată, care este cel mai mare dușman al tău?
Cel care nu te lasă să ajungi așa cum ți-ai dori, care te urmărește peste tot și când ești aproape să reușești vine și te trage înapoi de unde ai plecat.
Poți să te gândești că sunt fricile tale:
– frica de necunoscut
– frica de eșec sau de succes
– frica de a nu te face de râs
– frica „ nu sunt suficient de bun”
– frica … (completezi tu ce crezi de cuvință)
Ai pute crede că este drama pe care o creezi în jurul tău, când te gândești prea mult la jumătatea goală a paharului:
– nu îmi merge afacerea, pentru că taxele la stat sunt prea mari
– nu sunt promovat, pentru că șefu are ceva cu mine
– nu pot să slabesc, pentru că nu am gene bune
– nu-mi găsesc timp pentru hobby-urile mele, pentru că sunt prea ocupat/ă
– nu … (completezi tu ce crezi de cuvință)
Sau poți să-ți spui că este ego-ul tău:
– le vrea pe toate și aleargă după prea mulți iepuri
– crede că este suficient de bun și refuză să mai învețe lucruri noi
– vrea să-și impună punctul de vedere și ratează posibile oportunități
– … (completezi tu ce crezi de cuvință)
Și nu în ultimul rând, ai putea crede că sunt distragerile care te înconjoară zi de zi:
– un vampir energetic, poate chiar mai mulți 😊
– sarcinile pe care accepți să le faci pentru alții, pentru că nu ai învățat să spui NU
– faci lucruri mărunte, doar ca să le amâni pe cele grele
– petreci prea mult timp în fața ecranelor, fără o activitate concretă; asta este „preferata” mea, așa că nu pot să trec peste, fără să-ți spun că dacă ai optimiza timpul alocat acestui „divertisment”, ai avea timp pentru orice: să înveți ceva nou, să citești, să faci sport, pentru hobby-ul tău, pentru tot ce nu faci „că nu ai timp”
– … (completezi tu ce crezi de cuvință)
Acum! … Care să fie? Care să fie?
Eu cred că puțin din toate, sau toate la un loc … Dacă ar fi să-i dau un nume acestui dușman imaginar de care ne lovim în fiecare zi, l-aș numi Zgomot.
Din nefericire pentru noi, lupta cu acest adversar, nu este una chiar corectă, pentru că Zgomot nu poate să moară niciodată și se adaptează în permanență în funcție de mișcările noastre.
Dar ce nu știe Zgomot, este că noi l-am creat pe el și tot noi putem să-l controlăm, astfel încât să nu mai fie atât de puternic. Ca-n orice război, cea mai simplă formă de a slăbi adversarul, este să-i tai aprovizionarea cu alimente. Azi mai elimini din distrageri, mâine mai învingi două frici, mai renunți la o parte din dramă, reduci puțin volumul la ego și încet, încet, zgomotul care ne tulbura existența, abia se mai aude, iar noi putem să ne gândim în liniște la obiectivele noastre și de data asta să le și îndeplinim.
Gata! … Final de poveste.
Mulțumesc că ai călătorit alături de mine.
G.D.
