Am crezut că sunt defect, acum știu că sunt …
Încă de copil, în timpul liceului, poate și înainte, am remarcat faptul că nu pot să respect regulile, să ascult ordine sau să mă comport în limitele sociale ale „normalului”, fără ca măcar să întreb: de ce, pentru ce sau dacă nu există și o altă variantă.
Mult timp, am considerat asta ca un defect, că ceva ar fi stricat la mine. Să nu mai vorbesc de momentul în care se punea problema să merg în armată … orice, dar nu asta! M-am înscris la a doua facultate, pentru a evita acest lucru și probabil aș mai fi făcut încă șapte, doar ca să nu ajung în armată. Norocul meu a fost, că armata nu a mai fost obligatorie … big smile 😊.
Dar, cu toate acestea, eu aveam în continuare același crez: probabil sunt defect.
Legat de tinerețea mea, voi povesti cu altă ocazie, dar nu aș schimba-o pentru nimic în lume … aș mai îmbunătăți-o puțin pe ici colo, dar cam atât.
Ajuns la vârsta la care se așteaptă de la tine să devii responsabil, să-ți faci un rost în viață, am încercat mai multe job-uri, la mai multe companii. Acum, după mulți ani și cu mintea „matură”, pot să fac o analiză și să trag niște concluzii, în legătură cu crezul meu. Concluziile sunt următoarele:
- am performat doar acolo unde am avut libertate și putere de decizie
- nu am ales niciodată o companie foarte rigidă
- am părăsit orice manager „dictator”
- nu m-am adresat niciodată superiorului direct cu titulatura „șefu” … niciodată în peste 20 de ani
- nu am mers niciodată pe drumul nimănui, am construit de la zero la fiecare loc de muncă (lucrând în vânzări, am avut această posibilitate)
- și cea mai importantă concluzie la care am ajuns, puțin cam târziu dar este bine și acum, nu am fost niciodată „un follower”
Este exact ceea ce universul, tot încerca să-mi spună de copil: nu poți urma pe nimeni, nu te potrivești cu realitățile altora, nu ești un follower. Și acum mi-am răspuns la ceea ce m-a chinuit atâta timp, a fost momentul revelației: nu ești defect, ești un lider! Da, acceptă și îmbrățișează asta, ești un lider!
Nu mă refer la faptul că sunt lider pentru alții, ci la faptul că sunt lider pentru mine însumi. Sunt propriul meu lider.
Concluzia acestei povestiri este, că dacă vrei să nu acumulezi suferință și frustrări, trebuie să te accepți așa cum ești, să nu lupți împotriva ființei tale, a caracterului și a personalității tale, indiferent ce îți spune societatea și normele ei.
Alege să rămâi autentic și fii liderul tău!
