De ce simplu?
A venit momentul să explic, la ce mă refer când spun „totul simplu”. De unde vine și încotro se îndreaptă … și de ce cred că prin simplificarea felului în care ne raportăm la educație și la obiectivele noastre, putem obține mai multe beneficii într-un timp mai scurt.
Dar atenție, că spun simplu, nu ușor. În drumul către atingerea obiectivelor, ușor sau greu, vor avea legătură doar cu intensitatea efortului pe care urmează să-l depunem și perioada de timp în care vrem să ne îndeplinim obiectivele. Dacă vrei să economisești 5000 de Euro într-un an sau în cinci, procesul va fi simplu în ambele variante, având aceleași componente: venituri și economii; dar nu va fi la fel de ușor, deoarece efortul necesar va crește exponențial în prima variantă.
Așa că, să-ți răspund de ce simplu?
Pentru că tot conceptul meu se învârte în jurul acestui cuvânt, îți voi răspunde în cel mai simplu mod cu putință: dacă e simplu, orice poate fi realizat și poate fi menținut pe termen lung sau pe viață, în funcție de obiectiv. Te rog mai citește încă o dată pentru că este foarte important și te rog pune accentul pe: orice poate fi realizat.
Neîndeplinirea obiectivelor pe care ni le stabilim, nu se datorează faptului că nu știm ce să facem, sau cum să facem, ci pentru că ne uităm la o variantă complicată a unui plan de acțiune.
Poate ai remarcat și tu că, creierul nostru are în permanență tendința să complice lucrurile: mai adaugă o necunoscută în ecuație, mai vine cu o întrebare, mai născocește un gând … chiar și atunci când nu este cazul și de cele mai multe ori, nici nu este. Iar rezultatul procesului în care ceva simplu devine complicat, în materie de atingerea obiectivelor, este inamicul nostru #1 și are ca efect: amânarea, întârzierea sau de cele mai multe ori, chiar renunțarea la obiectivele/visele noastre. Și toate pleacă, exact de acolo, de unde am avea nevoie de cel mai mare ajutor.
Da, ai ghicit! De la noi înșine și de la creierul nostru.
Îți voi da un exemplu banal, despre cum îi place „stăpânului nostru absolut” să ne complice viața și să râdă de noi. 😊
Intri în parcarea super aglomerată de la un mall, cu speranța că vei găsi un loc de parcare. Spre marea ta surprindere, găsești un loc liber, așa că te grăbești spre el să parchezi și apoi ești cel mai fericit om. Corect?
În altă zi, ajungi în aceeași parcare, dar de data aceasta găsești locuri de parcare în toate părțile și ai putea spune că ai noroc. Dar cumva, parcă de nicăieri, auzi prima întrebare: unde să parchez? Și atunci începe calvarul!
Calcule, distanțe până la cea mai apropiată intrare, dar defapt tu ai vrea să ajungi în partea celaltă a mall-ului și poate ar fi bine să cauți un loc mai aproape … ajungi acolo, dar pare mai înghesuit și nu vezi niciun automat pentru plata parcării … parcă e mai bine totuși să te întorci, chiar dacă vei merge mai mult pe jos (măcar faci niște pași) … într-un final, după toată agitația asta de gânduri, reușești să parchezi și te îndepărtezi de mașină destul de nemulțumit de alegerea făcută, când ai marea revelație: ți-ai propus să faci niște cumpărături de la supermarket la plecare, așa că vei avea de cărat mai multe plase și poate cel mai bine ar fi să cauți un loc de parcare în apropiere de ieșirea de la market … Aaaaaaa! Îți vine să strigi.
Acum, spune-mi te rog dacă te-ai întors să muți mașina. Măcar o dată …
Lăsând gluma la o parte, poți să realizezi ce se întâmplă când vine vorba de obiective cu adevărat importante, de ce ajungem de cele mai multe ori să ne speriem, de ceea ce înseamnă planul și acțiunile necesare atingerii obiectivelor și de ce renunțăm înainte să începem? Dacă îți propui să alergi maratonul, crezi că are rost să-ți bați capul în primele luni, cum vei alerga distanța dintre kilometri 32 și 39? Eu cred că nu merită să-ți lași creierul să te ducă acolo. Primul pas este să înveți să te legi la șireturile ghetelor de alergare. Începe cu ceva simplu.
În lupta cu obiectivele, scopul nostru este să păstrăm cât mai simplu și mai clar planul pe care ni-l facem, sau să-l simplificăm dacă realizăm că este prea complicat, astfel încât să ne îndeplinim primele micro obiective, cu ajutorul cărora să ne punem în mișcare.
O altă variantă prin care putem să nu-l auzim pe stăpânul absolut, când încearcă să ne complice existența, este să ne construim sisteme pentru cât mai multe lucruri, astfel încâ să nu mai intervină decizia. Eu mi-am făcut un sistem chiar și pentru parcarea la mall-ul unde ajung cel mai des, dar cu toate acestea tot îl mai aud uneori cum strigă disperat că nu-l bag în seamă.
Mai există încă o variantă, care mie îmi place foarte mult, prin care putem să-l facem pe prietenul nostru să nu ne deranjeze atunci când nu este cazul și anume: să-l ținem ocupat, să-i dăm de lucru cât mai mult, astfel încât să nu se plictisească și să-și bage nasul în obiectivele noastre. Eu prefer să-l știu pe al meu ocupat și focusat pe ceea ce vreau eu să-i dau de lucru, decât să-și caute el variante prin care să scape de plictiseală … și așa avem amândoi de câștigat.
Totul poate fi simplu, însă ține de alegerile pe care le facem.
Aș vrea să îți vorbesc puțin și despre partea de educație despre care am menționat la începutul acestui articol, deoarece aducerea educației la o formă simplificată, este elementul care poate face diferența între a începe sau nu un proces educațional. Și vreau să menționez de la început, că nu vorbesc despre educația în sistem tradițional, cea de care este responsabil statul nostru, eu vorbesc despre forma de educație personală, cea care ține de fiecare om în parte și care se naște din dorința fiecăruia de a fi mai bun, la cel puțin un aspect din viața sa. Vorbesc despre această formă de educație, deoarece la aceasta suntem dispuși să renunțăm foarte ușor, uneori chiar înainte să începem.
De ce?
Din aceleași motive pentru care renunțăm și la visele și obiectivele noastre. Nu vedem o formă simplă, pe care să o putem accesa, fără să fim nevoiți să sacrificăm prea multe resurse pentru ea, indiferent că este vorba de: energie, timp sau resurse materiale. Cu alte cuvinte, ne este greu să stăm suficient de mult timp în proces, asfel încât el să producă rezultate și astfel ne este foarte ușor să renunțăm, invocând o scuză banală.
Pe de altă parte, este foarte adevărat că și ceea ce avem la dispoziție când vrem să învățăm ceva, de cele mai multe ori nu este sub o formă prea atractivă. Pot să înțeleg rațiunile de marketing care stau în spatele multor decizii, dar să citesc 500 de pagini în loc de 50, sau să vizionez 40 de ore de conținut video în loc de 5 ore, deja mi se pare prea mult. Tocmai din acest motiv, l-am ales pe David ca și simbol pentru acest proiect. Cum Michelangelo a înlăturat tot ceea ce era stricat din blocul de marmură, ca să rămână o capodoperă, tot așa un proces de educație simplificat, care să elimine toată informația inutilă și consumatoare de timp, consider că este o variantă mult mai bună, care poate să ofere mai multă valoare celui care îl folosește, mai ales în zilele noastre, unde mai trebuie să ținem cont și de viteza cu care se întâmplă totul în jurul nostru și de multitudinea de sarcini pe care fiecare le avem zi de zi.
Ar mai fi multe lucruri de spus, dar nu aș vrea să ajung să fac, exact ceea ce încerc să rezolv prin acest proiect.
Până data viitoare, să fie simplu!
